Prof. Dr. Ioan Cordoș, medic primar chirurgie toracică în cadrul Spitalului de Oncologie Monza:
“Cancerul bronho-pulmonar reprezintă prima cauză de mortalitate prin neoplasm (tumoare malignă) la bărbat și a treia la femeie (după cancerul de sân și de col uterin).

Depistarea precoce reprezintă placa turnantă a managementului acestei afecțiuni nemiloase.

Rolul chirurgiei toracice este esențial atât în precizarea diagnosticului și al stadiului bolii, cât și în ceea ce privește terapia salvatoare în stadiile precoce: I, II, IIIA.

Oricărui pacient trecut de 40 ani, fumător, care se prezintă la medicul de familie cu simptomatologie respiratorie (tuse, hemoptizii, dispnee), trebuie să i se recomande ca primă etapă o radiografie toracică standard.

 Oricărui pacient care prezintă spute cu firișoare de sânge la care pe radiografia toracică se observă modificări (opacitate, “pată la plămâni”), trebuie să efectueze o fibrobronhoscopie cu lavaj bronșic și citologie. Aprofundarea investigațiilor care să conducă la precizia diagnosticului este CT toracic cu substanță de contrast +/- PET-CT. Aceasta poate să precizeze existența, consistența, topografia (localizarea) și relațiile cu celelalte organe intratoracice precum și starea întregului parenchim pulmonar.

Trebuie ținut seama că pacienții pot avea și afecțiuni ale altor organe (cord, rinichi, ficat, cerebrum), precum și boli de nutriție (diabet, dislipidemii), afecțiuni care trebuie echilibrate înainte de stabilirea terapiei cancerului bronho-pulmonar.

Ideal este ca înainte de a stabili un plan terapeutic să cunoaștem cu precizie forma histologică a tumorii, fie prin biopsie bronșică în cazul tumorilor cu expresie intraluminală, fie prin puncție transtoracică ghidată CT în localizările periferice. În cazul în care, prin metodele amintite, se depistează adenopatii mediastinale semnificative patologic în scopul precizării și al stadializării bolii, un rol esențial îl are mediastinoscopia. Această metodă minim invazivă se efectuează cu anestezie generală și necesită o spitalizare de scurtă durată. În funcție de rezultatul ei, pozitiv sau negativ, se stabilește secvențialitatea metodelor terapeutice.

Adenopatiile mediastinale negative semnifică un stadiu incipient al bolii, în care intervenția chirurgicală este prioritară.

În cazul în care adenopatiile sunt pozitive, respectiv prezintă determinări canceroase, intervenția chirurgicală va fi precedată de chimio-radioterapie neoadjuvantă.

Intervențiile chirurgicale sunt reprezentate de o gamă foarte variată de procedee, de la rezecții atipice/segmentare, până la pneumonectomii, trecând prin lobectomii, bilobectomii, lobectomie cu rezecție bronho-anastomoză, toate însoțite de limfadenectomie mediastinală.

Intervențiile menționate au intenție de radicalitate, având valoare oncologică majoră.

Așa-zisele intervenții de reducție tumorală nu reprezintă decât o tergiversare a unui tratament corect chimio sau radioterapic, din punct de vedere oncologic fiind total contraindicate.

Metoda chirurgicală, indiferent de gradul ei de tehnicitate și de tehnologia folosită, nu trebuie să se substituie radicalității oncologice.

Însă nu trebuie să uităm că știința face progrese cu pași mari și ceea ce se obține astăzi în ceea ce privește tratamentul acestei afecțiuni dramatice, nu se putea obține în urmă cu 5-10 ani.

Neoplasmul bronho-pulmonar este o boală tratabilă. Succesul terapeutic depinde de depistarea precoce, alegerea metodei optime, colaborarea perfectă a chirurgului, oncologului medical și a radioterapeutului.

O mențiune specială o reprezintă conduita chirurgicală în determinările secundare pulmonare ale altor neoplazii (cancer de colon, renal, genital, sân etc.). În aceste situații, se efectuează rezecții atipice, care trebuie să vizeze metastaza și suficient țesut pulmonar înconjurător sănătos, care va fi certificat de examenul histologic.

Trebuie remarcat și faptul că, în anumite situații de cancer bronho-pulmonar stadiul IV, cu metastază unică cerebrală, suprarenală sau hepatică, și care pot fi extirpate în condiții de securitate oncologică, se impune intervenția chirurgicală pentru tumora primitivă, conform stadiului acesteia. Pe cât posibil se evită pneumonectomiile.

O situație specială o reprezintă cancerul bronho-pulmonar care, din punct de vedere oncologic, nu are indicație chirurgicală, dar care, datorită unor complicații evolutive ale bolii (hemoptizie, abcedare), poate benefia de rezecție (lobectomie sau rezecție atipică), pentru salvarea vieții pacientului și oferirea unei calități decente a vieții.

În cadrul Spitalului de Oncologie Monza, pacientul oncologic pulmonar beneficiază de toate metodele diagnostice și terapeutice care să-i ofere maximum de supraviețuire și o calitate superioară a vieții.”