Elastografia este o metodă ecografică revoluționară ce presupune evaluarea elasticității țesuturilor și a deformării lor în urma trecerii undelor ultrasonice. Elastografia nu este un tip special de ecografie, ci este o completare a unei ecografii obișnuite, atunci când unui pacient îi este descoperit un nodul sau o formațiune suspectă ce necesită explorări suplimentare, pentru a determina dacă nodulul respectiv este benign sau malign.

L-am invitat pe domnul Dr. Cornel Lungu, medic primar medicină generală, competenţă ecografie generală în cadrul Spitalului de Oncologie Monza, unul dintre promotorii elastografiei în România, cu multă experiență în domeniu, să ne vorbească pe larg despre această metodă ecografică modernă și despre beneficiile pe care le aduce pacientului.

Așadar, domnule doctor, ce aduce nou elastografia?
Dr. Cornel Lungu: Elastografia (cunoscută și sub denumirea de sonoelastografie sau ecografie cu elastografie) este o metodă ecografică despre care pot spune că reprezintă una din cele mai mari realizări în domeniu, alături de explorarea Doppler. În timp ce la ecografia Doppler putem să punem un diagnostic pe baza vascularizării țesuturilor, elastografia evaluează elasticitatea țesuturilor. Întotdeauna plecăm de la o explorare ecografică convențională, pe care, în funcție de ce descoperim la pacient, o completăm cu o elastografie, pentru a ne face o imagine cât mai clară asupra unor structuri (noduli) ce pot avea caracter malign.

Elastografia prezintă avantajul de a ne putea oferi un diagnostic diferențial: nu de puține ori vedem noduli care par a fi simpli la explorarea ecografică convențională, dar care la elastografie au caractere maligne, respectiv au un grad mare de duritate și infiltrează țesuturile învecinate. Există și situația opusă, în care noduli aparent maligni, aparent cu suspiciune, pot fi clasificați ca fiind benigni numai prin folosirea elastografiei. Astfel, în locul unei tumori putem găsi de fapt doar un chist complex sau complicat și dintr-o dată trebuie schimbată complet abordarea diagnostică și terapeutică.

Ce fel de informații ne oferă elastografia?
Dr. Cornel Lungu: Elastografia ne oferă două tipuri de informații utile: calitative (prin metoda Strain) și cantitative (prin metoda ShareWave).

Metoda Strain presupune deformarea țesuturilor prin presiunea care se exercită pe sonda ecografului, obținându-se astfel o imagine colorată a unui nodul descoperit la pacient. Pe baza codurilor de culoare identificate rezultă o clasificare (5 tipuri) ce ne permite să evaluăm dacă nodulul respectiv este benign sau malign. Această clasificare pe coduri de culori a fost inventată de către un medic japonez și reprezintă, practic, începuturile elastografiei. În acest caz vorbim despre o elastografie calitativă.

În prezent, aparatele moderne dețin un soft special, ce permite efectuarea și a unei evaluări cantitative a nodulului respectiv (metoda ShareWave). Astfel, în momentul în care identificăm la pacient un nodul, o anomalie sau o zonă cu suspiciune, putem să măsurăm efectiv, în punctul respectiv sau în zonele de țesut învecinat, gradul de elasticitate al acelui nodul. Se obține o valoare în kilopascali (kPa) sau în metri pe secundă, ce ne permite să avem un diagnostic de înaltă precizie, întrucât, conform studiilor, există valori limită sub care nodulul respectiv este benign sau invers, peste care nodulul este malign.

Care sunt elementele tehnice ce trebuie avute în vedere la efectuarea unei elastografii?

Dr. Cornel Lungu: Deși aparent sunt foarte multe ecografe care pot face elastografie, este o mare diferență între ele, pentru că unele pot face doar o evaluare calitativă a elastografiei, în timp ce altele pot să facă o evaluare complexă, și calitativă și cantitativă, și deci aceste ecografe aduc un plus în diagnosticare. Trebuie de asemenea avut în vedere că elastografia prezintă și o serie de alte limitări: este operator dependentă, adică contează foarte mult ca tehnica aplicată să fie una corectă, pentru că, în caz contrar, imaginile pe care le obținem pot să nu fie cele adecvate și să nu ofere date diagnostice bune. Cu alte cuvinte, contează atât tehnica, care trebuie neapărat să fie una corectă, cât și operatorul, adică medicul, care trebuie să posede abilitățile de operare corespunzătoare pentru această metodă.

Care este aplicabilitatea elastografiei?
Dr. Cornel Lungu: Elastografia a pornit inițial ca metodă de investigare a sânului și, alături de ecografia ductală, permite o explorare complexă, în peste 90% din cazuri oferind un diagnostic suficient de bun pentru orice nodul mamar.

Ecografia cu elastografie este foarte importantă și în explorarea tiroidei pentru că ajută la clasificarea nodulilor tiroidieni, ca fiind benigni sau maligni, atât prin practicarea ecografiei calitative Strain, cât și a celei cantitative ShareWave și de multe ori putem să avem surpriza ca, noduli aparent solizi la o ecografie clasică, să apară de fapt ca fiind semisolizi sau chiar lichidieni în urma elastografiei, acest aspect având o mare importanță pentru diagnostic și pentru terapia ulterioară. De exemplu, există metode terapeutice de ablație termică pentru nodulii tiroidieni, așa-numita ecoterapie, care nu pot fi folosite la nodulii lichidieni și atunci când un astfel de nodul, considerat inițial solid, apare după elastografie ca fiind lichidian sau semisolid, ecoterapia nu mai poate fi efectuată.

Alte aplicații ale elastografiei mai întâlnim în patologia abdominală: în explorarea nodulilor pancreatici sau pentru evaluarea unor noduli renali sau a statusului renal, mai ales după transplant. Prin intermediul elastografiei se poate evalua apariția fibrozei, a parenchimului sau a capsulei renale.

De asemenea, aș vrea să amintesc în mod deosebit un domeniu în care elastografia vine puternic din urmă: explorarea hepatică. Elastografia hepatică reprezintă alternativa modernă la puncția hepatică și la vechiul fibroscan, pentru că permite evaluarea țintită a țesutului hepatic sau a unor noduli hepatici. Astfel, în urma unor măsurători cantitative, se poate încadra fibroza într-un grad clar, de la F0 la F4. Elastografia hepatică, prin faptul că este o metodă neiradiantă, poate determina și eficacitatea tratamentului ce i-a fost administrat pacientului, ori de câte ori este nevoie. În vederea efectuării unei elastografii adecvate, pacientul trebuie să fie nemâncat de obicei două-trei ore și să nu facă efort fizic (chiar să stea în repaus 10 minute înaintea realizării investigației). De asemenea, metoda prezintă o serie de limitări legate de obezitate, sarcină sau dispozitive implantate, cum ar fi pacemaker-ul. Însă în cea mai mare parte din cazuri elastografia hepatică se poate practica cu ușurință și aduce date certe, confirmate științific, care au făcut ca din ce în ce mai mult să fie folosită în locul puncției hepatice, pentru stabilirea, în principal, a gradului de fibroză hepatică.

Elastografia este de asemenea utilă în evaluarea prostatei, a nodulilor prostatici, pentru că putem să vedem zonele care prezintă suspiciune în parenchimul prostatic. În afară că ne permite să măsurăm exact gradul de duritate al unui nodul, ne ajută și să ghidăm puncțiile prostatice, să puncționăm exact nodulul care este cu suspiciune.

Nu în ultimul rând, o aplicație mai puțin cunoscută a elastografiei este în evaluarea țesuturilor moi și în ecografia musculo-scheletală. Cu ajutorul elastografiei putem să evaluăm chiar și mușchii și tendoanele, atât în patologia inflamatorie, cât și în patologia degenerativă.

În cadrul Spitalului de Oncologie Monza, pacienții pot realiza o paletă largă de elastografii, atât mamare, cât și de explorare a organelor enumerate mai sus: tiroidă, pancreas, rinichi, ficat, prostată sau de evaluare a țesuturilor moi.